Nevoia de a se pune în valoare toate bogăţiile de resurse energetice ale ţării pune însă şi o altă problemă, care trebuie deasemenea să fie înscrisă printre sarcinile ce trebue să fie urmărite în vederea ridicării economice a ţării noastre, anume: electrificarea ţării.
După părerea specialiştilor noştri, cursurile noastre de apă permit construirea unor centre de producere a energiei electrice care să satisfacă în viitor nu numai nevoile ţării, dar chiar şi pe cele de dincolo de graniţele noastre, putându-se furniza curent electric pentru întreaga regiune a Balcanilor.
Prin crearea în ţară a unei reţele de centrale hidroelectrice, se va putea purcede la electrificarea căilor ferate şi întrebuinţarea masivă a energiei electrice în desvoltarea tuturor industriilor noastre. Deasemenea, prin extinderea reţelei de curent electrice se va putea introduce lumina şi forţa electrică până şi în cel mai depărtat cătun al ţării, ridicându-se astfel nivelul de viaţă şi de cultură al plugărimii noastre.
Utilizând acest nesecat izvor de energie – cărbunele alb – vom putea face economii considerabile în rezervele noastre de petrol şi cărbune.
Pentru îndeplinirea acestei opere uriaşe de electrificare a ţării, tehnicienii noştri au făcut demult planuri, şi unele destul de bune, dar până la 23 August toate guvernele care s’au perindat la cârma ţării nu au ştiut şi nu au vrut să valorifice nici munca creatoare a specialiştilor noştri, nici nesecatele izvoare de energie ale cărbunelui alb, ocupându-se numai de căpătuiala lor şi a partizanilor politicii lor reacţionare.
Partidul nostru trebue să înscrie printre cele mai de seamă sarcini sprijinirea acţiunii pe care a început-o guvernul de a valorifica pentru popor nesfârşitele bogăţii ale ţării (Aplauze puternice).
Extras din: Gheorghe Gheorghiu Dej, Articole şi cuvântări, Editura Partidului Muncitoresc Român, Bucureşti, 1951, pp. 61-62.
Enciclopedia comunismului românesc 